Stelian Tănase: Jupânul

0
180

stf

El e Jupanul. I se mai spune si nasul sau comandante. Stapane, patroane, sefu, imparate. Pe la el trec toti banii si interesele. La usa lui se aduce darul la Anul nou, de onomastica, de toti sfintii la rand, la nuntile si botezurile care traverseaza periodic famiglia. Are o armata de fini si obligati, argati, iobagi, servi.

Toti stau cu mana intinsa la el. In fata lui se fac plecaciuni, se aduce prinosul, se pupa mana. La el e oala cu smantiana unde toti pisoii pun botul. E mai marele clanului, liderul partidului sau al judetului, conduce afacerea. Roteste banii, imparte procente, distribuie locuri de parlamentar, are joburi pe care le scoate la mezat, te lasa sa traiesti daca vrea el. Te dijmuieste, de el depinde binele tau, el e centrul universului. Clanul e o mafie – legaturi de sange, violenta, legea celui mai tare. Marlon Brando in Nasul lui Coppola a intruchipat perfect personajul. Daca nu esti conectat cu el, daca nu ai relatii bune cu jupanul, daca nu-ti raspunde la telefon, nene, este un nimeni. Dispari de pe firmament, nici la robinetul la care stai infipt nu mai ai acces. Totul depinde de jupan in aceasta pasionanta lume a tranzitiei romanesti.

Nasul are ceva impozant, il ajuta si talia, vorbeste de sus la propriu si la figurat. Intr-o incapere il recunosti usor ca el e jupanul. De exemplu – lumea rade la bancurile lui inainte sa spuna poanta. E curtat de dame si de sotii lor. E servit preferential. E tratat de zeu si zicerile lui trec ca din partea zeilor. E vocea destinului tau umil, de ratat. Nasul ispira teama. E marcant, are un ascendent asupra supusilor. Are portofelul burdusit cu parale, putere, influenta, el face toate jocurile.

Lumea romaneasca este in esenta o lume de clanuri. O lume premoderna. Nasul este stapanul acestei lumi. De fapt nu avem multe clanuri veritabile, nici foarte multi nasi adevarati. Doar subnasii, aghiotantii, paznicii gineceului, mardeiasii, taxidarii care forfotesc prin preajma sunt numerosi. Dar ei nu trebuie confundati cu nasii, cu jupanii acestei Romanii. Iti trebuie parale multe, influenta, contacte ca sa fii jupan. Sunt cativa in toata tara pe care ii stie toata suflarea. Povestea incepe modest cu o gasca, devine o famiglie si se termina cu o caracatita, un clan. Poate sa isi zica partid, banca, administratie, dar e tot aia, cu sau fara uniforma – un clan. Stat in stat.

Tu esti un oarecare, un pricajit care depinzi de toanele si favorurile lui, cu copiii si nevesta ta. Si tu si altii care faceti parte din ceata lui, haita, la o adica se napusteste sa sfasie rivalii. Sa zicem ca patronul este atacat, ei bine toti din famiglie – fini, argati, curteni- au misiunea sa il apere, ii sunt datori, vasali. Trebuie sa sara la beregata indraznetului, sa il discrediteze, sa il scoata din circuit. Sa-i loveasca masina, sa fie bagat in faliment, sa-i aranjeze o demitere ori un scandal in presa pe surse. Daca ti l-a atacat careva pe nas, inseamna ca acela este o ganganie, un nemernic, imbecil, un ticalos. Trebuie nimicit. E bun de DNA, de Politie, de DIICOT, ridicat cu mascatii. Caderea unui clan ia dimensiunile unei tragedii shakespeeane. Sunt multi cei implicati, averi, cariere familii. Tocmai asistam la prabusirea clanului Basescu si iata ce se intampla – ce vaiete, ce huruit! Ce psihodrama! Ce rasturnari de ierarhii si situatii ! Cate interese rascolite!

Asa se regleaza treburile in jungla lumii romanesti de tranzitie. Nimeni nu e inger si daca rafuiala are loc intre demoni, totul e permis. Tradarea, denuntul, cutitul infipt pe la spate, se folosesc fara zabava. Dar si atacul frontal, drept la scafarlie, catusele. Nu exista decat o regula – ca nu exista reguli. Esential este sa supravietuiesti, sa mai traiesti o zi, sa mai incasezi o leafa, sa primesti o pomana, un favor, ceva, cat de putin. In vremea asta ca un stapan ce e, domneste peste oamenii lui ca un feudal peste acareturi, iobagi si animale. Ferea, trece nasul! El e stapanul lumii.

SURSA: blog Stelian Tanase

LEAVE A REPLY