Bendeac, mesaj tranşant: NU DONEZ NIMIC pentru «Cuminţenia Pământului» Distribuie dacă eşti de acord!

3
2156

bendeac

Actorul Mihai Bendeac şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la eforturile statului român de a achiziţiona sculptura lui Constantin Brâncuşi, relevând motivele pentru care nu va face o donaţie.

Într-un mesaj publicat pe Facebook, Mihai Bendeac subliniază că nu va dona pentru „Cuminţenia Pământului“, opera pe care Ministerul Culturii speră să o achiziţioneze cu ajutorul unei subscripţii publice naţionale, care se va încheia la finalul lunii septembrie.

Actorul consideră că „Brâncuşi este al francezilor, pentru că îl merită“, iar faptul că s-a născut în România a fost „un ghinion“. În final, artistul atrage atenţia că mai bine ne-am investi resursele în încercarea de a-i păstra în ţară pe tinerii talentaţi care se zbat în mizerie.

„NU DONEZ NIMIC pentru «Cuminţenia Pământului».

Mi se pare greţoasă chestia asta cu «Brâncuşi e al meu, al nostru etc.» Brâncuşi, dacă ar fi rămas în România, nu ar fi reprezentat nici 10% din ce reprezintă acum. Brâncuşi e al francezilor. Pentru că îl merită. Nu o spun eu. A spus-o Brâncuşi.

Şi-atunci, nu e de porc să ne fălim cu ceva ce nu e al nostru? De ce e român? Că s-a născut aici? Zona geografică în care te naşti este o întâmplare. Pentru el, a fost un ghinion. Pe care l-a îndreptat, plecând.

Decât să strângem bani ca să ne minţim, mai bine strângem bani ca să ne păstrăm «brâncuşii» de azi, că-i mănâncă ploşniţele prin căminele studenţeşti…“

Amintim că Ministerul Culturii şi-a exercitat dreptul de preemţiune, iar achiziţionarea operei lui Constantin Brâncuşi costă 11 milioane de euro, dintre care Guvernul s-a angajat să plătească 5 milioane, urmând ca restul banilor să fie strânşi prin intermediul contribuţiilor voluntare ale persoanelor private şi juridice, până, cel târziu, pe 30 septembrie 2016. Subscripţia publică a reuşit să adune, până în prezent, 562.117 de euro, prin intermediul tuturor canalelor puse la dispoziţie, iar purtătorul de cuvânt al Guvernului, Liviu Iolu, a declarat recent că îşi pune mari speranţe în teledonul organizat de Televiziunea Română pe 18 septembrie.

Realizată în 1907, în calcar crinoidal, „Cuminţenia Pământului“ este, alături de opere ca „Sărutul“ şi „Rugăciunea“, una dintre cele mai apreciate lucrări ale artistului. În 1911, Constantin Brâncuşi a vândut sculptura Cuminţenia Pământului unui bun prieten de-al său, inginerul Gheorghe Romaşcu. În 1957, regimul comunist de la Bucureşti i-a confiscat abuziv lucrarea şi, astfel, „Cuminţenia Pământului“ a fost expusă, pentru următoarele decenii, la Muzeul Naţional de Artă al României. Abia în 2012, moştenitorii lui Gheorghe Romaşcu au primit înapoi sculptura, în urma unui proces de retrocedare.

 

3 COMMENTS

  1. Evidenta politica postdecembristă de pauperizare (cu sau fără voie) a poporului român își arată roadele și prin această vrajba națională (pardon, controvesată campanie de donații sau subscripție publică). Iată că “sărăcia și nevoile și neamul” (că dacă ne lăfăiam în tot felul de fonduri și depozite altfel stăteau lucrurile) ne cam pun în situații dificile, precum pierderea dreptului de proprietate de către statul român asupra unor simboluri naționale, în plină perioadă de instabilitate legislativă, când un drept legal de azi (imposibilitatea de a exporta definitiv un bun cultural din categoria tezaur a patrimoniului) se poate pierde peste noapte. Bine, nu chiar peste noapte, dar ați prins ideea… Statul român (prin reprezentanții săi) ar fi fost aspru criticat și ar fi pierdut radical din imagine dacă și-ar fi exercitat fără crâcnire dreptul de preempțiune tocmai când norodul striga răspicat “Vrem spitale […]”. Așa că, referitor la “Cumințenia Pământului”, probabil dupa principiul “Vox populi, vox dei”) Statul a lăsat decizia norodului, făcând apel la talpa țării, tot la talpa țării. De aici și aceste controverse pe care Brâncusi nu le merită și prin care noi, românii de rând și nu numai, ne cam facem de râs în sărăcia noastră. Apropo, acest comentariu nu este o critică la adresa nimanui si nu e altceva decât un punct de vedere, poate verosimil, poate chiar eronat…

LEAVE A REPLY