‘Uriașa escrocherie a lui Dacian Cioloș’: este un Robin Hood al grupurilor de interese

0
834

dacian_ciolos_ap_82792300_21925300

Subscripția națională pentru achiziționarea sculpturii Cumințenia Pământului a fost intens promovată de Guvernul tehnocrat, mai ales de premierul Dacian Cioloș. Jurnalistul Ion Cristoiu consideră că totul de este o escrocherie uriașă, iar premierul Dacian Cioloș este doar un pion al unor grupuri de interese.

”De la început, cînd premierul Dacian Cioloş, acest Candiano Popescu al României lui Klaus Iohannis, s-a aruncat cu toată energia în achiziţionarea Cuminţeniei pămîntului, s-au ridicat voci care i-au atras atenţia că un Guvern nu-şi poate concentra energia unui mandat pentru trecerea unei opere de artă din proprietate privată în proprietatea statului.
Pentru că, din punct de vedere cultural, ceea ce-şi propune Dacian Cioloş nu e păstrarea sculpturii în ţară, nu e nici măcar aducerea sculpturii în ţară, ci cumpărarea ei de către statul român de la niște particulari. Care, culmea! sunt români, ba chiar locuiesc în România. Ea, sculptura, e în ţară. Ea, sculptura, e în proprietatea privată a unor români.

În întreaga lume, capodopere ale artei sînt în proprietate privată. Asta şi explică unul dintre cele mai înfloritoare comerţuri:
Cel cu opera de artă.
Din cînd în cînd, proprietarul închiriază unor muzee, pentru expoziţii naţionale, opera respectivă.

Vizitînd Casa Rubens din Anvers, am remarcat că jumătate din tablourile unei expoziţii amenajate într-una din sălile muzeului purta menţiunea:
Închiriat de X.

În toate țările civilizate, proprietarii de opere de artă sunt fericiți să închirieze unei expoziții o operă de artă, deoarece au cu ce se lăuda.
Nicăieri în lume, statul nu cheltuie sume uriaşe de bani pentru a cumpăra opere de artă de la privaţi.
Pentru că statul nu se ocupă cu arta.
Cu arta se ocupă iubitorii de artă.

Statul român face excepţie în lumea de azi.
Statul român ţine să cumpere de la un proprietar o operă de artă cu 11 milioane de euro.

Dacă statul român ar cumpăra de la un proprietar un braţ al Dunării ar mai fi de înţeles. S-ar presupune că, intrînd în proprietatea statului, braţul ar fi liber la pescuit pentru toţi românii.

Prin cumpărarea cu 11 milioane de euro, luați de la spitale, de la drumuri, de la lucrări publice, ba chiar și de la Cultură (cîte muzee din România n-ar avea nevoie de bani pentru a se moderniza!), statul român devine proprietarul sculpturii lui Brâncuși.

Ce vrea să facă statul român cu sculptura lui Brâncuși?
Potrivit lui Dacian Cioloș, s-o expună într-un muzeu.
Și care e interesul public în expunerea într-un muzeu?
De a avea sculptura la dispoziția iubitorilor de artă?

Păi dacă acesta ar fi interesul, nu e nimic mai simplu decît să se lase sculptura proprietarilor și la un moment dat să fie închiriată de o expoziție răsunătoare pentru care s-ar face publicitate gen Pentru prima dată, Cumințenia Pămîntului la dispoziția publicului.
Ar da năvală să vadă sculptura pînă și cei care n-au habar de importanța operei lu Brâncuși.

Sculptura lui Brâncuşi a stat în Muzeul de artă timp de cîteva decenii.
În nici un moment nu s-au văzut cozi pentru ca românii s-o poată vedea.
În lunile de campanie guvernamentală sculptura a fost expusă la Muzeul Cotroceni.
Deşi în România numai despre această sculptură se vorbeşte, în nici o zi nu s-a putut vedea vreo coadă la Muzeul Cotroceni, urmare a patimii bucureştenilor de a vedea sculptura”, scrie Ion Cristoiu, pe blogul personal.

Jurnalistul susține că premierul Dacian Cioloș are un interes ascuns în achiziționarea sculpturii și îl cataloghează drept un ”Robin Hood al grupurilor de interese”.

”Înverşunarea cu care Dacian Cioloş urmăreşte cumpărarea Cuminţeniei Pămîntului nu trebuie căutată în fericirea de a vedea opera în proprietatea statului.
Înverşunarea asta îşi are explicaţia în nevoia de a scoate de la Buget 11 miloane de euro şi a-i da cuiva.
Nu cred că proprietarilor, despre care nici măcar nu ştim dacă există, pentru că nu i-am văzut apăruţi în public pentru a ne explica de ce nu donează opera statului.
Banii aceştia – 11 milioane, pentru că acesta e contractul şi aceasta e suma pe care o va plăti statului merg în buzunarele cuiva.
Numai că acești bani sunt luați prin taxe și impozite de la unii și dați altora.

Dacă mai aveam vreo îndoială asupra acestei uriaşe escrocherii, Ordonanţa de Urgenţă privind Fondul cinematografic m-a convins.
Potrivit acestei Ordonanţe, ca urmare a unei taxe pe care o vor plăti televiziunile și companiile de Internet, o sumă uriaşă de bani se va strînge în aşa-zisul Fond cinematografic.

La ce serveşte acest Fond?
La finanţarea de către stat a producţiei de film.
Asta deoarece în România realizarea unu film e subvenționată de stat.
E singurul domeniu în care creatorul poate cheltui cîți bani vrea, deoarece statul îi dă, fără să se întrebe cum îi cheltuiește creatorul.

Pînă la venirea lui Dacian Cioloș în fruntea Guvernului banii din Fondul cinematografic mergeau la o grupare, căreia îi putem spune chiar gașcă.
O altă gașcă însă era ținută pe dinafară.
După venirea lui Dacian Cioloș, unul dintre politicienii devastați de patima imaginii, gașca aceasta a făcut presiuni uriașe ca să pună ea mîna pe bani.
Încercarea de a-i da noii găști parale, luînd de la cealaltă gașcă a stîrnit un mare scandal.

Și atunci Dacian Cioloș a găsit soluția:
Sporirea banilor din Fondul cinematografic astfel încît să aibă ambele găști.

Acești bani nu sunt dați de Dacian Cioloș din propriul buzunar.
Acești bani sunt luați de la cetățeni, deoarece companiile de Internet, ca să poată plăti taxa pusă de Ordonanță, vor mări tarifele.

Ca şi în cazul Cuminţeniei Pămîntului, Dacian Cioloș ia cu japca de la unii și dă altora.
Dacian Cioloş e un Robin Hood.
Ia de la unii şi dă la alţii.
Un Robin Hood al grupurilor de interese dubioase!”, mai scrie Ion Cristoiu.

LEAVE A REPLY